Pentru că site-ul crește, am decis să începem un nou capitol, în care să vă aducem în prim-plan creatori români de conținut, aceștia desfășurându-și, de obicei, activitatea pe Twitch, dar nu numai. În timp vom trece de la jucători la dezvoltatorii de jocuri, însă cu siguranță fiecare categorie are un rol foarte important, aceste ramuri fiind strâns legate. Articolele vor fi, de cele mai multe ori, scurte interviuri, prin care vom afla mai multe despre cum au început acest drum și ce își propun să facă pe viitor, însă vom încerca să furăm și mici secrete pentru a-i ajuta pe cei ce sunt la început de drum.
Al doilea streamer despre care vom afla până și cele mai ascunse gânduri este Blind Grandma 🙂 Enjoy!
Cine ești tu?
Hei, sunt Blind Grandma, așa zis și Andreiuta, Granny, Mamaie, Big G, Blind și poreclele continuă. Am 21 de ani și ‘activez’ pe Twitch de aproximativ 1 an. Nu pot să zic că streamingul a început din pasiunea de gaming, pentru că în urma cu 2 ani de a începe efectiv streamingul, renunțasem aproape complet la gaming și mă axam foarte mult pe carieră și educație. Nu pot să zic că regret, am avut un moment de ‘respiro’ de la tot ce înseamnă tilt, flame, BPM la 160 în teamfighturi, cele mai ‘bune’ glume misogine (Îmi faci și mie un sandwich?).
Care este istoria ta pe partea de gaming?
Totuși, povestea mea cu jocurile e una interesanta aș zice, pentru că nu mă atrăgeau așa mult jocurile când eram mică, cel puțin nu cele competitive, fiind un copil foarte, foarte liniștit. Părinții mei se jucau o groază de jocuri până să apar eu și sor-mea în peisaj, de la NFS, la Mortal Kombat (deși nu i-a plăcut mamei), la mini-games create de ei. Mama terminase colegiul de informatică și își crea programe pentru orice, absolut orice, inclusiv jocuri micuțe, minimaliste și se juca împreună cu tata. Din păcate niciunul nu au continuat cu pasiunea asta din cauza situației financiare, dar au considerat că ar fi ceva ce pot împărtăși cu mine și sor-mea. Prima dată au încercat cu Prehistorik, Prince of Persia, Hercule, Tarzan (cred că așa se numeau) și au văzut că deși, cel puțin eu, mă enervam foarte tare, mereu eram determinată să trec la nivelul următor și îmi cream strategii. Așa au ajuns ai mei să îmi cumpere The Sims, aveam cd-ul intact, cutia era curată, curată, mirosea a import, dar era primul meu joc fizic. Îmi aduc aminte că pe spatele cutiei arăta ceva oraș distrus din joc și vorbea de o tornada (cred? Engleza mea nu era foarte bună pe atunci) și eram absolut terifiată, dar într-un final l-am pornit. Ai mei nu erau foarte stricți cu orele la calculator, deși mereu le ziceau prietenilor “Da, fetele noastre stau maxim 2 ore la calculator”, era o minciună probabil din cauza stigmei, nu era așa obișnuit să te joci pe calculator în 2006-2007 atâtea ore cum e acum. Era așa ca un drog, mă certam cu sor-mea când să se joace una, când să se joace alta. Devenisem și puțin șireată, pentru că mie îmi era foarte frica să joc când era noapte în Sims, venea hoțul, veneau fantome și făcusem un pact cu sor-mea: eu mă joc cât e zi, ea cât e noapte. A mers… pentru 2 zile, după și-a dat seama că ea abia apucă să facă ceva în joc și eu aveam parte de toată distracția.
Anii au trecut și eu rămăsesem la jocurile indie, simulatoare sau orice non-competitiv, pentru că îmi era teamă să mă joc cu oricine altcineva în afară de membrii familiei, până și când vorbeam cu colegii la școală le spuneam că nu am calculator ca să nu mă întrebe dacă joc cu ei. Eram sălbatică oricum din fire, abia spuneam 10 propoziții pe zi, ai mei începuseră să creadă că am vreo problemă, dar de fapt nu îmi plăceau oamenii =)). Lucrurile au început să se schimbe când eram catalogata drept tocilară, sora mea pe atunci canta, desena, era o adevărată artistă aș putea spune, orice lucru ce ținea de creativitate, ea era bună la asta, în timp ce eu rămăsesem la stadiul de ‘Andreea e foarte bună la scoală… și atât’. Nu aveam niciun talent, eram și foarte, foarte scundă când eram mica, mai aveam și tunsoare castron. Atunci am început să joc Metin, Counter Strike 1.6 și League of Legends. Nu aveam un calculator performant, dar mă ambiționasem să joc și să joc bine. La shootere nu mă pricepeam pentru că nici nu vedeam foarte bine, în schimb jucam LoL zi și noapte. Îmi aduc aminte că până să schimbe nivelele, pe vremea când lvl maxim era 30, ajunsesem de la nivelul 22 la 30 într-o singura noapte (aveam și xp boost). Jucam o groază.
Cum a început ideea de streaming?
Streamingul a venit dintr-o pasiune de a avea comunitatea mea, aveam o mega insecuritate că oamenii nu petrec timp cu mine pentru mine, ci pentru oamenii din jurul meu. Câteodată aceasta insecuritate era justificată, dar mai mult m-am stresat degeaba. Începusem cu un site de blogging, nu mai știu exact cum se numea, dar știu că începusem să vorbesc despre diverse subiecte și nimeni nu le citea în afară de prietenul meu (care e și cel mai mare supporter al meu). M-am încăpățânat și am dat share pe social media pentru promovare, nu mai știu daca Facebook sau Instagram, dar în momentul ăla am primit un hate de ‘doamne ajută’ =)). Nu mai țin minte exact ce scriau acești oameni, dar știu că era legat că nu am expertiza necesară să vorbesc despre anumite subiecte, că am păreri proaste și o groază de bazaconii. Am renunțat la blogging, dar sincer, nici nu cred că asta mi-a fost menirea, cel puțin nu atunci.
Prin 2020-2021 începusem să petrec timp pe Twitch, nu am scris niciodată, doar mă uitam, nici follow nu lăsam pentru că nu voiam atenție sub nicio formă, doar îmi placea să văd oamenii cum se joacă, despre ce vorbesc etc. Mi se părea foarte tare cum poți avea 20 de oameni concomitent pe o singură sesiune, 20 de perechi de ochi să se uite la tine și să vorbească cu tine. Era destul de vibe, aș zice, în schimb ce îmi atrăgea mereu atenția e că la fiecare fata la care mergeam pe stream, indiferent de cum era îmbrăcată sau arăta sau vorbea sau orice, mereu primea hate. Nu spun că nu vedeam hate-ul ăsta și prin alte părți, dar eu fiind fată probabil eram mult mai concentrată la ce făceau alte persoane de același sex și rezonam mai mult cu ele. Cam un an mi-a trebuit să am curaj și componentele necesare ca să mă apuc de stream, și sincer, nu cred că aș fi început dacă nu aveam atâta suport din partea prietenului meu. Mereu mă hypa, mereu stătea pe stream când erau 2 oameni și chiar m-a ajutat să achiziționez anumite componente pentru PC și nu numai.
Cum au fost primele luni de streaming?
Primul live l-am avut pe 13 februarie 2022 și știu că eram aaaaatât de speriată, îmi tremura totul, știu că pentru foarte multe luni am ținut timerul acela de ‘Stream starting soon’ pentru 20 de minute. Căutam întotdeauna scuze, că nu știu ce trebuie să fac, trebuie să mănânc dar am zis să dau drumul la stream cu timer de 20 de minute, că x, că y, când de fapt eu stăteam în fața pc-ului, încercam să respir, să mă calmez, de zici că voia cineva să mă omoare =)). A fost o perioadă interesantă, pentru că veneau foști colegi de muncă, foști colegi de liceu, mulți dintre ei chiar făceau troll și știam că nu pot chiar așa să îi denigrez în niciun fel pe live, deși unii dintre ei au făcut-o. Îmi era și rușine să dau ban, mi se părea că sunt o persoană extrem de rea dacă dau ban și mai eram și pe principiul ‘Am 5 oameni pe live, dacă dau ban, rămân fară oameni’, dar sincer, în momentele în care am dat ban și am scapăt de anumiți oameni, au venit dublu numărului lor din cauză că era mai liniștit, era mai frumos. Devenisem consistentă cu live-ul, de duminică până joi în fiecare zi, nicio pauză, începusem chiar să fac și raids, hosts pe vremea când mai era, să mă împrietenesc cu alți streameri, mulți dintre ei încă îmi sunt extraordinar de dragi. Îmi place să vorbesc cu oamenii, să facem schimb de opinii, să învăț chestii, să dau sfaturi, de aceea aproape la fiecare stream o oră e destinată just chatting-ului și vorbim încontinuu, apoi jucăm ce avem de jucat. E așa ca un mic ritual, cu care lumea s-a obișnuit, chiar de multe ori mi se cere just chatting mai mult decât gaming (probabil și din cauza că nu prea știu să mă joc kappa).
Cine te susține?
Susținerea, cel puțin la început a fost numai din partea prietenului meu din păcate, ai mei nu înțelegeau ideea de streaming și nu îi condamn, deși au fost și ei gameri, generația lor este diferită, sora mea făcea și ea stream, deci nu avea timp să stea la mine pe live, dar mai venea ocazional, prieteni pe atunci nu aveam și nici nu voiam. A fost foarte greu primele luni, pentru că nici nu prea înțelegeam cum un om de pe internet mă poate susține, nu mă cunoaște, poate mint, poate de fapt sunt un criminal, mie mi se părea puțin infantil, dar într-un final am înțeles cultura Twitch-ului, cu greu, dar am făcut-o. Nu aveam încredere nici macar în streameri, toată lumea era suspecta, iar asta cred că s-a schimbat la Comic Con. Nu eram foarte mare pe atunci, cred că aveam în jur de 12 average viewers, dar totuși m-am întâlnit cu mulți streameri, dar și câțiva vieweri de-ai mei, era așa impresionant, sincer. Poate sună cheesy, dar niciodată nu am crezut că lumea mă poate aprecia doar din ce văd pe net și asta probabil din cauza că eu nu apreciam nimic de pe internet din cauza încrederii. Acum lucrurile s-au schimbat, ai mei mă susțin mai mult, au înțeles ce fac eu și chiar intra ocazional la mine pe stream, mai fac ei mișto de mine dar merge, sunt simpatici câteodată.
Care ar fi niște momente memorabile ca și streamer?
Am avut momente și momente pe stream, am și plâns, am și râs, ne-am cunoscut mai bine, dar cred că printre cele mai memorabile momente din ultima vreme ca și streamer a fost la finalul streamului de 24h. A fost wow, sincer. Adunasem aproape 100 de oameni, toată lumea arunca cu emote-uri, spuneau chestii foarte drăguțe despre mine, despre stream, despre comunitate, despre tot. Chiar în urma cu o zi primisem și un cadou de la Lenovo, niciun parteneriat, doar cadou, știu că am plâns atunci de cel puțin 5 ori când am realizat că am primit un cadou pe baza pasiunii mele, dar și din cauza comunității, pentru că fară comunitate nu faci nimic (din punctul meu de vedere). A fost chiar special și nu știu daca aș putea vreodată să le mulțumesc ‘nepoțeilor’ mei destul.
Cum ai vrea să evoluezi pe mai departe?
Mi-ar plăcea să ajung să fac full-time streaming, să îmi creez merch propriu și să investesc în industria streamingului. Mi se pare că, cel puțin la noi în Romania, streaming-ul nu e luat așa mult în serios și avem atâția oameni frumoși, super inteligenți pe care eu, personal i-aș vedea în ‘The Big League’, dar la noi nu sunt foarte mulți sponsori, foarte mulți vieweri, cel mai mare canal la noi are 3k average viewers pe Twitch, ceea ce mi se pare incredibil de puțin. După ce termin cu licența și mutatul la casa mea aș vrea să mă axez cât de mult se poate pe streaming, chiar dacă ajung să îmi iau un job și nu mai pot fi full-time pe Twitch.
Ce sfaturi le-ai da viitorilor streameri?
Cel mai important e să te simți tu bine pe streamul tău, nu trebuie să te simți prost când dai ban sau timeout, nu trebuie să faci ce vor alții, nimeni nu are dreptul să iți influențeze dorințele pentru streamul tău. Nu spun să nu accepți recomandări sau să faci schimbări pentru comunitate, dar dacă e ceva ce nu iți face placere, nu te simți bine, nu o face. Chiar daca pleacă oameni, înseamnă că nu a fost să fie, nu poți fi pe placul tuturor, o să primești hate nejustificat, o să vină oameni care cred că se pricep mai bine ca tine, care se simt îndreptățiți să comenteze la ce faci tu. Împrietenește-te cu alți streameri, dar nu doar de dragul de a o face. Joacă-te cu ei, petrece timp pe streamul lor; aveți ceva în comun foarte puternic, amândoi știți greutățile Twitchului și nu numai, chiar și pe Youtube, e ceva ce vă leagă și e foarte posibil să existe momente când iți iei motivația pentru streaming de la ei. E foarte greu să fii de unul singur pe o platformă, de aceea ai nevoie de moderatori de încredere, și nu doar oameni cu care ai ‘click-uit’.
Ai grija să nu iți iei burnout, de foarte multe ori nu ne dăm seama de limitele noastre și avem impresia că o mai putem duce, dar te poate obosi foarte, foarte ușor și streamingul, oricât de multă plăcere ți-ar face. Eu mi-am luat pauză de o săptămână după 4 luni de făcut constant stream, nu zic că la fel o să pățești și tu, dar trebuie în primul rând să avem grija de noi.
Ca un ultim sfat, mă rog, e mai mult o vorbă ce mie mi-a schimbat puțin percepția despre cât de tolerantă să fiu cu oamenii (credit se duce către Tundorul): streamingul e ca atunci când faci grătar, viewerii sunt invitații la grătar, dacă e unul care comentează, umblă la mici fară să aibă voie și strică vibe-ul grătarului, dă-l afara.
Unde te pot găsi oamenii?
În mare parte pe Twitch de luni până joi de la ora 20:00, în schimb în ultima vreme programul este mai instabil, toate modificările, anulările le anunț pe Instagram și pe serverul meu de Discord. Totuși, avem și puțină activitate pe Youtube pentru cei curioși.
